Directiva CSDDD impune marilor companii să identifice, să prevină, să atenueze și să raporteze impacturile negative asupra drepturilor omului și asupra mediului din propriile operațiuni, din filialele lor și din lanțurile de aprovizionare. Ea acoperă aspecte precum drepturile lucrătorilor, pierderea biodiversității și poluarea. Adoptată în iulie 2024, directiva oferă statelor membre un termen până în iulie 2027 pentru a fi transpusă în legislațiile naționale.
Deși România nu a finalizat încă procesul de transpunere, pregătirile sunt în desfășurare. Pentru companii, această directivă va însemna proceduri mai riguroase de diligență necesară, o supraveghere extinsă a furnizorilor și raportări mai transparente. Pentru IMM-urile afectate indirect prin cerințele impuse lanțurilor de aprovizionare, adoptarea timpurie a instrumentelor digitale de trasabilitate și management al riscurilor va reprezenta un avantaj competitiv.
Directiva privind diligența necesară în materie de durabilitate corporativă (CSDDD)
Directiva privind diligența necesară în materie de durabilitate corporativă (CSDDD) stabilește noi obligații pentru marile companii din UE, precum și pentru cele din afara Uniunii care operează pe piața europeană. Aceasta le impune să identifice, să prevină și să atenueze impacturile negative asupra drepturilor omului și asupra mediului, pe întreg parcursul activităților și lanțurilor lor de aprovizionare la nivel global. Directiva marchează o schimbare majoră în modul în care este reglementată responsabilitatea corporativă, consolidând obiectivele Pactului Verde European și ale standardelor internaționale ESG.
Directiva a intrat în vigoare la 25 iulie 2024. Termenul inițial pentru transpunerea în legislațiile naționale era iulie 2026, însă acesta a fost extins până la 26 iulie 2027, pentru a oferi autorităților și companiilor mai mult timp să își pregătească procesele interne și cadrul juridic necesar.
Directiva se aplică companiilor cu peste 1.000 de angajați și o cifră de afaceri globală anuală de peste 450 milioane euro. Totuși, impactul ei se va resimți și în rândul întreprinderilor mai mici, în special al celor care colaborează sau furnizează servicii pentru companii mari. Ea introduce cerințe precum politici de diligență necesară, proceduri de monitorizare și evaluare a riscurilor, măsuri corective și raportare publică. Pachetul legislativ include, de asemenea, prevederi privind răspunderea civilă și mecanismele de aplicare.
România nu a adoptat încă o lege națională pentru transpunerea directivei, însă există deja activități pregătitoare. În cadrul ministerelor și al asociațiilor de afaceri au loc discuții privind modul în care companiile locale se pot alinia din timp cerințelor viitoare. Subiectul a atras deja interesul grupurilor de advocacy și al experților în sustenabilitate.
